Duminică, în Parcul Catedralei

După felul cum vorbeau, cei doi păreau să fie învăţaţi. Se exprimau  corect româneşte. O fi fost profesori sau ingineri. Stăteau pe bancă în Parcul Catedralei. Era Duminică, o zi însorită. Drept că soarele era cu dinţi. M-am aşezat pe aceeaşi bancă şi... am prins o frântură de frază care, de ce să nu recunosc?  mi-a stârnit curiozitatea. „Înţelegi, dom-le, am eu nişte temeri că  acest material uman nu-i de bună calitate”. 

     Ei, am început să trag cu urechea. Discuţia lor a continuat şi  eu m-am prins că-i spionez. Pierdusem interesul pentru  ceilalţi actori care se perindau la acea oră prin preajmă. De ce n-aşi recunoaşte că  sunt  foarte curioasă să aflu ce mai spun oamenii: în maxi-taxi, în troleibuz sau în gară. Uneori, în rutină mai dai şi de nişte întâmplări de-a dreptul curioase.

     Ma întorc la cei doi inşi. Îl fur cu coada ochiului pe cel care a rostit fraza „am eu nişte temeri...”  Şi ascult  povestea cu materialul uman de bună calitate şi „cel lipsit de calitate”. Expresia am auzit-o  prima dată de la regretatul Alexandru Condeescu, distins critic şi istoric literar, fost director al Muzeului Naţional al Literaturii Române,  cel care a îngrijit şi prefaţat prima ediţie postumă a operei lui Nichita Stănescu,  unul dintre cei mai apropiaţi prieteni ai  autorului „necuvintelor”. Alexandru  venise pentru prima oară în  Basarabia, făcuse o  vizită și la Zaim. Seara, ne-am întâlnit în atelierul fotografului Nicolae Răileanu. Pentru un interviu. Era impresionat de oamenii de la Zaim, era  copleşit de frumuseţea basarabenilor. Sorbea un strop de vin, adus într-un urcior de la BUS, şi exclama: „ Frate, măi frate, ce mai  material uman de bună calitate! Asta-i Basarabia!” 

     ...Duminică, am ramas frapată să aud fraza  rostită de doi inşi stând pe o bancă, în parc, unde, de obicei, este vehiculat un alt  vocabular de cei care se plimbă pe acolo. Astfel, îmi ciulii urechea... O conversaţie la tema zilei. Care era temerea?  Migraţia de la o formaţiune politică la alta. Migranţii nu sunt, în concepţia  celor doi inşi, alcătuiţi din „material uman de bună calitate” ,  ei „ îşi schimbă atât de uşor opţiunea”. Şi am  auzit tot felul de nume. Necunoscute mie, dar foarte cunoscute în general. Un director de şcoală  a trecut de la PSD la PL. Şeful de raion - de la  PCRM la PLDM; altul - de la AMN la MAE; șefa grădiniţei  a lăsat PL și a trecut la PLDM; șeful de la ape - la... Și tot așa. Vorbitorii erau animaţi de acest subiect şi se  plângeau unul altuia că nu pot, nu au puterea de a  opri această rea-pornire. Erau debusolaţi, într-un fel....

     Ajungând acasă, am căutat în dicţiionar expresia „material uman de bună calitate”. Am dat  motoraşul de căutare în Google, cel care ştie toate. Nu am  găsit vreun  răspuns. Dar  la litera ”c” am  citit: cameleon -- 1. Reptilă arboricolă și insectivoră din regiunile tropicale, cu gheare ca un clește, care o ajută să se prindă de copaci, și cu proprietatea de a-și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător (Chamaeleo vulgaris). 2. Fig. Persoană care-și schimbă purtarea și convingerile după împrejurări.

    Cei doi (cred că erau profesori, totuşi) aveau temeri că persoanele care-şi schimbă purtatea  şi convingerile după împrejurări nu pot  să fie  alcătuite din  material uman de bună calitate.

    Sincer, pe mine mă intrigase  premiera lingvistică, limbajul celor doi amici. Doar puteau să zică “măi, frate, ăştia-s nişte cameleoni…” Dar nu au zis…

    Ființa noastră este uneori atât de esențial lovită, încât ne putem sfărâma. Sunt împrejurări când nu avem nici prețul unei frunze bătute de vânt. Fragilitatea ființei noastre este o realitate,  declara Ernest Bernea, o realitate de care trebuie să ținem seama pentru a  cultiva frumusețea și a birui.

    Antonina SÂRBU