Discuţie, în mini-bus: “Auzi, Vali, fără biblioteci, săli de cinema, muzee ori publicaţii culturale vom ajunge foarte curând o ţară de troglodiți…”. Răspuns: “Fii serios, Jenny, cu atâtea campanii electorale, referendumuri şi alte  evenimente manipulatoare ajungem foarte curând în UE,  în audienţă la un demon mut  ţinem calea,  ne zbatem să ajungem, nu?!…”

Ziarista Victoria Tataru, autoarea volumului de debut ”Strigă-mă cu numele tău” (titlu cu ramificaţii vierene), spre deosebire de Nicolae Bălţescu, afirmă contrariul. ”Anticii credeau în puterea cuvintelor. 

Pentru a evada din cotidian, stres,  intrigi, unii dintre noi aleg o altă lume - cea a cuvintelor, a  poeziei. Chiar dacă nu au pretenţii de poeţi sau de literaţi. Este o interiorizare pentru a participa din  altă tribună la  spectacolul lumii,  de pe o scenă imaculată a sufletului. 

Se spune că  suntem ceea ce  ne visează Dumnezeu. Cu certitudine, naistul Vasile Iovu este unul dintre cele mai frumoase vise ale Creatorului divin, artistul impecabil care a îmblânzit naiul. Or, acest instrument, vechi de când lumea, se spune că are lacrima şi surâsul neamului românesc,  Dumnezeu creându-l anume pentru noi.